Informatii profesionale Lecturi pentru manageri 7 lecții de succes pe timp de criză

CUM SĂ ÎNVINGEM CRIZA ÎN ŞAPTE PAŞI

Criza, susține Bill George, profesor  de practică managerială la Harvard Business Scool, este momentul definitoriu pentru lideri, manageri, conducători.  Pentru ei  a scris volumul 7 lecții de succes pe timp de criză[1]. Scopul acestei cărți este să ofere managerilor, liderilor un ghid care să-i ajute să facă față unui context frământat, unei crize. Autorul nu oferă un plan de ieșire din criză dar îi ajută pe  manageri să-și cunoască aptintudinile lăuntrice și să le ajusteze în așa fel încât să servească drept instrumente foarte sigure de navigare pe înșelătoarele mări[2].

Warren Bennis scrie,  în prefața volumului, următoarele: Bill consideră într-adevăr criza o ocazie de a face noi descoperiri – un dar inestimabil care le dă liderilor libertatea de a se reinventa pe sine și organizațiile lor pentru lungul parcurs pe care-l au de făcut. Cuvintele lui au greutatea specială pe care le-o dă un om înzestrat cu un bagaj incomparabil de cunoștințe practice semnificative... ca și cu o rară capacitate de a refleca la experiențele trăite de el în așa fel încât și alții să poată învăța ceva.[3]

Să trecem în revistă lecțiile, să le raportăm la situaţia domeniului infodocumentar, și să vedem dacă ne pot fi de folos.

Lecţia 1: Priveşte realitatea în faţă, începând cu tine însuţi.

Cea mai importantă lecţie dintre toate este să înfrunți realitatea. Pentru a putea ieși dintr-o criză, trebuie să recunoaștem  că ne aflăm într-adevăr într-o criză. Noi, domeniul bibliotecar, recunoșteam mai de demult că suntem în criză, însă, defineam criza resurselor financiare, criza dezvoltării colecțiilor, criza instruirii continuă a specialiștilor din domeniu etc. pe care încercam să le tratam și să le rezolvăm separat. Mai mult, și mai grav de atât, domeniul bibliotecar  a înclinat să dea vina pe oricine numai nu pe sine. La fel de grav este și faptul că nu am putut, sau nu am vrut, să recunoaștem criza identitară a instituției bibliotecare, nu am putut, sau nu am vrut să recunoaștem, criza utilizatorilor.

Criza identitară, criza utilizatorilor au fost făcute publice prin rezultatele  cercetării  IMAS în anul 2011. Nimeni din forurile superioare de guvernare a bibliotecilor publice nu a reacționat  nici într-un fel. Mass-media, în repetate rânduri, a luat în vizor criza instituției bibliotecare. Discuțiile s-au purtat doar pe bloguri. Nimeni nu a convocat bibliotecarii la masa adevărului să le scuture creierii pentru a pune probleme, a genera soluții. Acum Publika TV ne-a precipitat și cred că e o ocazie uriașa să ne asumăm criza. Cum spune Bill George:  ...dacă nu recunoşti că te confrunţi cu o problemă gra­vă şi că ai jucat un rol în apariţia ei, nu poţi trece; la rezolvarea ei.[4]  Negarea evidenţei  nu face altceva decât să agraveze şi să acumuleze  problemele.

În volumul lui Bill George găsim ce trebuie să facem ca să înfruntăm realitatea în care ne aflăm.

Lecţia 2: Nu-ţi asuma rolul lui Atlas; dă jos lumea de pe umerii tăi.

Managerul, de unul singur, nu va putea niciodată să rezolve  o criză. Criza este o şansă de a întări echipa, pentru că, zice autorul nostru, legăturile cele mai puternice se creează într-o situaţie de criză. Numai împreună cu echipa, puteți identifica cauza principală a crizei și rezolva problemele. La BM am început cu dreptul, prin acțiuni de fortificare a echipei, la care au participat majoritatea angajaților de acea nu voi dezvolta prea mult aici.

Lecţia 3: Caută cu asiduitate adevărata cauză a crizei.

În primele faze ale crizei putem ușor confunda simptomele ei. Așa s-a întâmplat și în domeniul nostru. Fenomenul mistificării, exagerat, al bibliotecii, ne-a permis să gândim că  suntem  vestă antiglonț în fața crizei. Bill George ne spune aici că Asemeni bălăriilor din grădină, crizele au rădăcini lungi și adânci. Dacă le tai fără să le scoți rădăcina, ele vor răsări cu siguranță la loc. Autorul volumului, ne spune, bazat fiind pe bogata sa experiență, că   Singura posibilitate de a rezolva aceste probleme este să înţelegi cauza lor fundamentală şi să aplici soluţii permanente. Ar trebui să-l credem.

Lecţia 4: Pregăteşte-te pentru cale lungă.

E greu să estimezi durata crizei precum de greu este și să anticipezi momentul apariției unei crize. Greșeala domeniului nostru este că am tartat simptomele crizei ca pe niște bucăți inofensive de gheață nu ca pe vârfuri de iceberg (aisberg). Domnul profesor Ion Stoica a identificat încă în 2001 criza structurilor infodocumentare, a identificat problemele[5], apoi în 2009 a săpat la rădăcini identificând și examinând  originile problemelor, a recomanadat soluții.[6]  Nimeni, din domeniu, nu a dat mare însemnătate avertismentelor care curg din lucrările teoreticianului şi practicianului Stoica. Lecția a patra îi învață pe manageri să nu subestimeze durata (suntem în criză mai mult de un deceniu) și  gravitatea crizei  cu care se confruntă biblioteca pentru că ei, managerii sunt responsabili de asigurarea capacității de supraviețuire a instituției.

Lecţia 5: Nu irosi niciodată o criză.

O criză ofera șansa  unică de a face schimbări radicale în propria organizație. Filozoful italian  Nicolo Machiavelli își sfătuia adepții, în ”Principele” Să nu irosiți niciodată șansele pe care vi se oferă o criză. Noi nu am detectat în crizele amintite provocări. Poate de aceea nu le-am valorificat.  Nu am putut folosi crizele enumerate pentru a stimula progresul, cum ne învață autorul acestui volum. Noi nu am putut rezolva criza colecțiilor, prima care a apărut după 1989,  criza legislativă a domeniului (învechită din 2000), criza formării profesionale (din 2005), criza formării profesionale (din 2008). Fiecare dintre acestea, nerezolvate, au pregătit terenul pentru criza cea mare, profundă - cea identitară, a utilizatorilor. Nu există utilizatori, biblioteca dispare.

Lecția a cincea ne sugerează să strângem rândurile, să vedem ce facem, ce putem face pentru a salva biblioteca publică.

Lecţia 6: Eşti în centrul atenţiei: orientează-te după Adevăratul Nord.

Într-o criză totul se amplifică de sute de ori. Într-o  criză, toată lumea urmăreşte ce facem,  suntem  în centrul atenţiei atât în interiorul, cât şi în afara domeniului proprii. Managerul trebuie, în aceste condilii, ne sfătuie autorul,  să găsească mijloace de a le folosi spre binele instituției, nu să se văicărească. Problemele sunt publice, trebuie să le abordăm, discutăm, deschis, direct,  transparent. Asta ne învață lecția a şasea.

Lecţia 7: Treci la ofensivă, propune-ţi să învingi acum.

Cele șase lecții anterioare ne învață cum să ieșim dintr-o criză, cum să jucăm defensiv.  Această, din urmă, lecție ne învață cum să trecem la ofensivă, să câștigăm bătălia cu criza  nu doar să trecem prin criză.

Pentru  care vor (oare vor bibliotecarii?) să iasă învingători din criză, Bill George, le oferă șapte pași (expres pentru manageri):

• Reconsideră-ți strategia
• Elimină punctele slabe
• Remodelează sectorul de activitate în așa fel încât să-ți pui în valoare atuurile
• Fă investiții vitale în perioada de declin
• Fă în așa fel încât persoanele cu funcții importante să fie hotărâte să iasă învingătoare
• Creează-i organizației proprii imaginea de lider în domeniu
• Elaborează planuri riguroase de execuție.

Criza este momentul definitoriu al managerului. Responsabilitatea managerului pe timp de criză-i foarte mare. Bill George îi invită să urmeze pașii de mai sus. Aici vă amintesc de lecția săptămânii ”Simțul urgenței?”, în care l-am citat pe  John Kotter, care spunea următoarele: Oamenii care văd într-o criză o șansă ... își dau seama că problema cea mai mare există în inimă, acolo unde teama că inima are nevoie de speranța și tind să acționeze cu pasiune, cu convingere, cu optimism și cu o hotărâre de oțel... Se concentrează asupra inimii celorlați mult mai mult decât asupra minții lor.

În Concluzii veţi găsi gândurile autorului  cu privire la calităţile pe care trebuie să le aveţi ca manager, lider şi la ceea ce trebuie să faceţi pentru a vă orienta în direcţia corectă atunci când veţi fi în propriul moment definitoriu. Escaladaţi, cu creionul în mână, acest volum pentru că merită.

Lecțiile vă pot fi de ajutor, clarificând multe lucruri, orientându-vă  cum să acționaţi, cum să abordaţi criza prin care treceţi.  Autorul vă îndeamnă să luaţi notiţe în această carte după fiecare capitol, adăugând învăţăminte desprinse din propria dumneavoastră experienţă. Apoi puteţi aplica aceste învăţăminte la organizaţia dumneavoastră, împărtăşindu-le şi altora de la serviciu pentru a vă pune de acord asupra acţiunilor pe care organizaţia trebuie să le întreprindă.[7]

Citit, recomandat şi comentarii de Lidia Kulikovski